Memoria și citirea rapidă optimizată

Omul este înzestrat cu trei sisteme de funcționare ale memoriei:

1. Memoria senzorială
2. Memoria explicită
3. Memoria implictă

Fiecare dintre aceste trei sisteme are funcții specifice care contribuie în mod determinant la reglementarea interacțiunilor noastre cu mediul înconjurător, cu ceilalți oameni și cu noi înșine. Fiecare dintre aceste trei sisteme este implicat în procesul citirii rapide și, mai mult decât atât, este optimizat și valorificat mai eficient prin învățarea și folosirea citirii rapide. Iată cum! 

---

1. Memoria senzorială: Este memoria care facilitează persistența unei reprezentări vizuale (auditive, tactile etc.) timp de aproximativ 100 milisecunde (ms) după dispariția influenței stimulului asupra receptorului. Acest tip de memorie funcționează automat și nu necesită efort din partea noastră. Atunci când citim noi ne fixăm atenția asupra unui cuvânt, îl citim apoi sărim la cuvântul următor. Citirea nu este un proces continuu ci unul realizat în salturi de la un cuvânt la următorul șamd. Memoria senzorială oferă acest interval de timp, de aproximativ 100 ms pentru detectarea trăsăturilor stimulului. După acest interval de timp memoria senzorială își reduce serios capacitatea și reamintirea informației vizuale este mai dificilă și cu lacune. În cazul citirii normale, de aproximativ 250-300 cuvinte pe minut (cpm) un cuvânt este focalizat în aproximativ 300 ms (6-8 litere și 40 ms/literă). Acest interval de timp mai mare decât cel în care memoria senzorială este la capacitatea maximă duce la necesitatea recitirii cuvintelor și frazelor, prin reîntoarceri repetate pe text, pentru a înțelege ceea ce citim. În cazul citirii rapide aceleași cuvinte de 6-8 litere (numărul mediu de litere în cuvintele uzuale) sunt citite în 60-80 ms (10 ms/literă) timp suficient pentru a detecta cuvântul și a-l citi și înțelege folosind optim memoria senzorială. Din acest motiv citirea optimă a unui text începe de la 900-1000 cuvinte pe minut și putem considera că citirea normală, de 250-300 cpm, este defapt o citire lentă și mai puțin eficientă în comparație cu citirea rapidă.
2. Memoria explicită: Este memoria pe care o folosim zi de zi, în mod conștient și care poate fi modelată de noi prin asimilarea de cunoștințe și proceduri de lucru cu acele cunoștințe. Ea se împarte în 2 categorii. Memoria de lucru ML este memoria în care actualizăm la un moment dat o cantitate de cunoștințe și proceduri pentru a opera cu acele cunoștințe. Toate celelalte informații rămân stocate în memoria de lungă durată MLD și vor fi folosite atunci când vom avea nevoie de ele. Diferența dintre ML și MLD este nivelul de activare. Tot ce se află în ML este informație activată iar ce se află în MLD este informație care poate fi activată, dar pe moment nu este. Pentru a putea opera cât mai eficient cu cunoștințele asimilate avem nevoie să activăm cât mai multe astfel de cunoștințe și proceduri din MLD în ML. Acest lucru este echivalent cu creșterea treptată a volumului ML. Citirea rapidă este un procedeu de creștere a volumului ML prin modul de operare cu informația. Durata ML este de 2-20 secunde și operarea optimă se face cu 5-9 termeni într-o secvență. Citirea rapidă grupează cuvintele alăturate în construcții cu sens care sunt mai ușor de citit și înțeles atunci când se citește un text mai lung. Informația care a fost înțeleasă se transferă mult mai ușor în MLD de unde poate fi apoi actualizată. ML funcționează optim și își mărește volumul când primește mai multă informație pentru a fi prelucrată. Citirea rapidă asigură acest ritm accelerat și volum mărit de informații care fac ML să își crească treptat volumul și capacitatea de prelucrare și înțelegere a informațiilor care, odată înțelese, sunt apoi mai ușor și în cantitate mai mare transferate în MLD de unde devin accesibile oricând, prin activare.
3. Memoria implicită: Este memoria în care sunt stocate deprinderile și obișnuințele formate de-a lungul vieții. Toate procesele învățate și automatizate prin repetare sunt stocate aici. Inclusiv modul în care am învățat să citim s-a fixat la nivelul acestei memorii și nu mai e nevoie să facem un efort conștient pentru a ne aduce aminte cum se face. Când deschidem o carte știm automat cum să citim și procedăm ca atare. Citirea se învață cu voce tare, prin asocierea unor sunete cu litere, silabe și cuvinte. Citirea cu voce tare se face la viteze de aproximativ 100-200 cpm. Atunci când se trece la citirea în gând în memoria implicită s-a memorat deja mișcarea corzilor vocale care continuă să se producă deși noi nu scoatem nici un sunet când citim. Mișcare imperceptibilă a corzilor vocale este responsabilă de menținerea vitezei de citire în gând la 250-300 cpm. Cititorii experimentați, care citesc uzual multă informație, ajung să citească și cu 400-500 cpm. Totuși viteza optimă de citire începe de la 900-1000 cpm. Prin antrenamentul de învățare a citirii rapide și acest mod de a citi se automatizează treptat și se stochează în memoria implicită. De acolo va putea fi apelat oricând pentru că nu va mai fi uitat. Exact așa cum nu am mai uitat să citim în modul în care am învățat în clasele primare. Tot ceea ce avem de făcut pentru a îmbogăți memoria implicită cu această nouă deprindere este să o repetăm suficient de mult ca să devină un automatism pentru noi.

Pentru informații suplimentare vezi cartea: Psihologie cognitivă de Mircea Miclea, Editura Polirom, Iași, 2003