Citirea rapidă și culoarea textului - 1

Cel mai bun mod de a prezice viitorul este de a-l crea. ​Peter Drucker

Textul de faţă propune un studiu preliminar pentru investigarea influenţei culorii textului citit asupra dezvoltării deprinderii de citire rapidă. În viitor acest text va reprezenta baza teoretică a unui studiu experimental destinat perfecționării performanței care se poate obține cu programele SpeeRead de învățare a citirii rapide. Cercetările efectuate până în prezent, care au vizat abilitatea de citire rapidă, au urmărit utilizarea tehnicilor de citire rapidă fie pentru optimizarea procesului de citire la copiii cu dificultăţi de citire (Rasinski, 2002),  fie pentru fluidizarea procesului citirii la persoanele care învaţă limba engleză ca şi limbă străină (Macalister, 2010). 

---

Studiile efectuate au relevat că, într-o sarcina de citire, procesarea unui text care conţine cuvinte relevante codate în culori, are loc într-un timp mai scurt decât a unui text standard, indiferent de suportul pe care este urmărit textul: fizic sau electronic (Folker, Ritter & Sichelschmidt, 2005).
În literatură există date contradictorii referitoare la abilitatea de citire rapidă, cum ar fi exemplul pragului de trecere de la verbalizarea somatică la verbalizarea nesomatică a citirii. Ciocan (2004) plasează acest prag la o valoare a vitezei de citire la 500 cuvinte/minut iar Frank (1994) la 900 cuvinte/minut. Verbalizarea somatică se referă la mecanismul redundant, dezvoltat în faza învăţării citirii cu voce tare, care antrenează coardele vocale în mişcare, cu toate că cititorul nu îşi foloseşte vocea în timp ce citeşte.
Acest mecanism este responsabil de stabilizarea vitezei modale de citire în jurul valorii de 250 cuvinte/minut (Ciocan, 2004; Frank, 1994; Sheperd & Unsworth-Mitchell, 1997; Ştefănescu, 1995), valoare de prag determinată cu suficientă precizie, în schimb nu acelaşi lucru se poate spune despre pragul de trecere la verbalizarea nesomatică. În funcţie de valoarea acestui prag se proiecteză tehnica de intervenţie. Pentru a depăşi bariera de 900 cuvinte/minut, comparativ cu cea de 500 cuvinte/minut, e nevoie de mai mult timp. O indicaţie cu privire la proiectarea acestor intervenţii afirmă ca pentru a fi eficiente e nevoie de aplicarea tehnicilor de antrenament în regim intensiv (Quinn, Nation & Millett, 2007). La creşterea vitezei de citire scade subvocalizarea, iar resursele cognitive se concentrează asupra activităţii de citire rapidă şi procesarea optimă a textului. Introducerea variabilei culoare în programul de antrenament poate, în felul acesta, scurta timpul de antrenament dacă ipoteza formulată se confirmă.
În ceea ce priveşte percepţia unui text de pe un monitor LCD (liquid crystal display), cercetările subliniază importanţa utilizării unui contrast mare de culoare între text şi fond. O astfel de combinaţie este recomandată pentru ca textul să fie citit cât mai uşor (Kragness, 2007), esenţial pentru obţinerea unei viteze de citire ridicate.
Vom defini în continuare concepte relevante care privesc activitatea de citire a unui text. Gradisar, Turk şi Humar (2010) notează termenii care relevă performanţa în activitatea de citire: uşurinţa actului citirii (“readability”), lizibilitatea (“legibility”) şi viteza de citire (“reading speed”).
Readability a fost definită ca fiind acele caracteristici ale textului care permit ca grupul de caractere sa fie discriminat, recunoscut şi interpretat cu uşurinţă. Măsuri uzuale ale readability unui text includ: viteza de citire, identificarea cuvintelor care includ greşeli de ortografie, identificarea de litere sau cuvinte menţionate în prealabil printre rândurile textului şi este pusă în corelaţie cu factorii psihologici implicaţi în actul citirii (Gradisar et al., 2010).
Lizibilitatea unui text reprezintă efectul tuturor proprietăţilor fizice ale textului respectiv (culoare, font, etc.) asupra proceselor vizuale implicate in citire (Gradisar, Turk & Humar, 2010) şi este esenţială pentru obţinerea unei readability optime.
Deşi există dovezi privind procesarea mai rapidă a unui text care conţine cuvinte relevante codate în culori (Folker et al., 2005), contrastul de culoare între text şi fondul textului nu este suficient pentru a atinge un nivel maxim de lizibilitate. Sunt de asemenea alte variabile de controlat şi anume: polaritatea (van Oostendorp & De Mul, 1996) şi contrastul de luminanţă (Legge et al, 1990).
Textele utilizate în cadrul cercetării au polaritate pozitivă (text de culoare închisă pe fond de culoare deschisă), menţionată în literatura de specialitate ca fiind optimă pentru eficienţa actului citirii (Buchner & Baumgartner, 2007). S-a demonstrat că acest tip de polaritate reduce distorsiunea optică, creşte viteza acomodării şi acuitatea vizuală (Bauer & Cavonius, 1983; citat în van Oostendorp & De Mul, 1996). Acomodarea vizuală se referă la  proprietatea ochiului de a forma o imagine clară pe retină indiferent de distanţa la care este obiectul, iar acuitatea vizuală sau precizia percepţiei vizuale se referă la capacitatea de a distinge două puncte foarte apropiate.
Distingerea literelor şi cuvintelor scrise rezultă datorită contrastului de luminanţă (strălucire) între cea a fondului şi a obiectului sau diferenţa de culoare fond-obiect. Legge et. al. (1990) au notat că pentru subiecţi cu vedere normală, viteza de citire la contrast mare de culoare este aproximativ aceeaşi cu viteza la contrast mare de luminanţă, dar cele două nu interacţionează pentru a rezulta un efect superior.
Puţine cercetări au vizat eficienţa introducerii culorii în textele citite de subiecţi, dar s-a subliniat totuşi impactul anumitor culori asupra abilităţii de citire, în special asupra lizibilităţii textului. Există dovezi care susţin utilizarea in texte a culorilor cu lungimi de undă scurte în prezentarea textelor de citit (Chase et al., 2003; Kragness, 2007), pentru îmbunătăţirea lizibilităţii unui text, cum ar fi albastru şi verde.
Unii autori susţin o preferinţă a indivizilor din ţări industrializate spre culoarea albastru. În acest sens, o teorie recentă a preferinţelor culorii - teoria valenţei ecologice a preferinţei culorilor (Palmer & Schloss, 2010) subliniază că preferinţele de culoare  rezultă din răspunsurile afective la obiectele asociate cu culorile respective. Cu alte cuvinte, teoria relevă că indivizii preferă o anumită culoare în măsura în care o asociază cu obiecte preferate, având culoarea respectivă. Această teorie are o funcţie ecologică şi adaptativă (Palmer & Schloss, 2010). Astfel, se poate explica preferinţa pentru albastru, care poate reprezenta obiecte esenţiale pentru supravieţuire (de exemplu: cer senin sau apă limpede).
Această investigaţie a fost replicată de Taylor şi Franklin (2012), care au subliniat o puternică relaţie negativă între preferinţa culorii şi numărul de obiecte asociate cu respectiva culoare, teoria având astfel unele constrângeri. Cu toate acestea, are un mare avantaj, de a explica patternul universal în preferinţa pentru culori (Taylor & Franklin, 2012). Acest pattern universal pentru albastru se referă la ţările industrializate.
În ceea ce priveşte influenţa benefică a utilizării culorii pentru obţinerea de performanţe în activitatea de citire, a fost studiat impactul utilizării în activitatea de citire a unor filtre transparente, colorate în roşu, verde, respectiv albastru, plasate peste pagina de citit, concluzionând că impactul a fost unul pozitiv (Chase et al, 2003). Menţionăm că, în acest caz, experimentul a implicat citirea cu voce tare.
Gradisar et al. (2010) au relevat câteva combinaţii de culori cu maximă lizibilitate, în ordine descrescătoare: text negru pe fond galben, text verde pe fond alb, text roşu pe fond alb (contrast mare de culoare: 116,52), text albastru pe fond alb (contrast mare de culoare: 148,55, contrast relativ mare de luminanţă: 70,00). Dintre acestea, am selectat ultimele trei combinaţii pentru acest proiect, respectiv culorile de bază utilizate în formarea celorlalte culori, în televiziune dar şi în cazul monitoarelor de calculator (CRT, LCD, LED).
S-a  constatat (Gradisar et al., 2010) atingerea unei viteze mari la citirea textului codat în culori, dar diferenţele s-au dovedit a fi nesemnificative.
Wilkins (2003) a menţionat suportul culorii albastru în îmbunătăţirea abilităţii de citire la persoane cu dislexie. Charness & Holey (citaţi în Kragness, 2007) au menţionat în urma investigaţiilor că adulţii înaintaţi în vârstă au dificultăţi în percepţia detaliilor fine pe texte de culoare violetă sau albastră. De asemenea, subiecţii au preferat utilizarea culorii negru pe un fond alb în citirea unui text, probabil din cauza unui contrast mare de culoare sau a familiarităţii cu această combinaţie de culori (Hall & Hanna, 2004).
Chase et. al. (2003) au concluzionat faptul că culoarea roşie îngreunează citirea pentru subiecţii cu vedere normală. Cu toate acestea, s-a subliniat (Chase et. al., 2003) că utilizarea culorii roşu ajută subiecţi cu anumite dizabilităţi (dislexie) în activitatea de citire.
Înţelegem că nu există un consens universal în ceea ce priveşte beneficii ale unor anumite culori asupra uşurinţei de citire a unui text, dar sunt recomandate cercetări ulterioare în acest sens (Gradisar et al, 2010; Kragness, 2007), cu un mai mare grad de control asupra: porţiunii colorate din textul de citit, asupra culorii fondului textului sau a contrastului de culoare şi/sau luminanţă între text şi fondul acestuia.

Bibliografie:

Buchner, A., & Baumgartner, N. (2007). Text–background polarity affects performance irrespective of ambient illumination and colour contrast. Ergonomics, 50(7), 1036-1063.
Ciocan, V. (2004). Citire și învăţare rapidă. - www.citirerapida.ro
Chase, C., Ashourzadeh, A., Kelly, C., Monfette, S., & Kinsey, K. (2003). Can the magnocellular pathway read? Evidence from studies of color. Vision Research, 43(10), 1211-1222.
David, D. (2006). Metodologia cercetării clinice. Fundamente, Iaşi: Editura Polirom.
Dragoman, C., & Pintea, S. (2013). Concepţia, realizarea şi testarea experimentală a unui software pentru dezvoltarea abilităţii de citire rapidă şi îmbunătăţirea capacităţii de memorare şi înţelegere a textelor citite. Lucrare de licenţă.
Folker, S., Ritter, H., & Sichelschmidt, L. (2005). Processing and integrating multimodal material: The influence of color-coding. In Proceedings of the 27th annual conference of the cognitive science society (pp. 690-695).
Frank, S. D. (1994). The Evelyn Wood Seven-Day Speed Reading and Learning Program: Remember Everything You Read, Double Your Reading Speed, Improve Your Comprehension and Recall, Sharpen Your Concentration, Meet Deadlines With Ease. Barnes & Noble.
Gradišar, M., Turk, T., & Humar, I. (2010). Factors Affecting Reading Speed Measurements of Coloured Web Pages.
Hall, R. H., & Hanna, P. (2004). The impact of web page text-background colour combinations on readability, retention, aesthetics and behavioural intention. Behaviour & information technology, 23(3), 183-195.
Kragness, J. A. (2007). Effect of Text/background Color on Reading Comprehension Via LCD Display (Doctoral dissertation, Minnesota State University Moorhead).
Legge, G. E., Parish, D. H., Luebker, A., & Wurm, L. H. (1990). Psychophysics of reading. XI. Comparing color contrast and luminance contrast. JOSA A, 7(10), 2002-2010.
Macalister, J. (2010). „Speed reading courses and their effect on reading authentic texts”, Reading in a Foreign Language, 22(1), pp. 104-116
Palmer, S. E., & Schloss, K. B. (2010). An ecological valence theory of human color preference. Proceedings of the National Academy of Sciences, 107(19), 8877-8882.
Rasinski, T. V., (2002). „Speed does matter in reading” in The Reading Teacher, 54, 146-151, October 2000.
Sava, F. A. (2011). Analiza datelor în cercetarea psihologică.
Shepherd, P. & Unsworth-Mitchell, G. (1997). The Speed Reading Course.
Ştefănescu, P. (1995). Citire Rapidă – Curs în 12 Lecţii, Editura MIRACOL, Bucureşti
Taylor, C., Clifford, A., & Franklin, A. (2012). Color Preferences Are Not Universal.
Taylor, C., & Franklin, A. (2012). The relationship between color–object associations and color preference: Further investigation of ecological valence theory. Psychonomic bulletin & review, 19(2), 190-197.
van Oostendorp, H., & De Mul, S. (Eds.). (1996). Cognitive aspects of electronic text processing (Vol. 58). Greenwood Publishing Group.
Wilkins, A. J. (2003). Reading through colour. How coloured filters can reduce reading difliculty, eye strain, and headaches. Chichester: Iohn Wiley and Sons.