SpeeRead - Program online de citire optimizată și învățare eficientă ![]() Subvocalizarea somatică și nesomatică în actul citirii. Cititul se învaţă rostind cu voce tare litere, silabe, cuvinte și alte construcţii fonematice din ce în ce mai complexe. Mecanismul de recunoaştere semantică a cuvintelor se sprijină şi pe suportul auditiv, la început. Apoi, pe măsură ce se dezvoltă, această deprindere de decodare vizuală şi semantică se internalizează. Nu mai este nevoie să se audă vocea care citeşte. Cu toate acestea, deşi citirea se face în gând, mecanismul vocalizării, localizat la nivelul laringelui, continuă să funcţioneze. Acest lucru se întâmplă prin mecanismul simplu al condiționării clasice (Miclea, 1999) care face ca orice act, care presupune o formă de vocalizare, să antreneze și mișcarea corzilor vocale. Pentru că citirea se învață cu voce tare asocierea este deja făcută din perioada achiziționării limbajului. Însă mecanismul de antrenare a corzilor vocale devine redundant după internalizarea citirii. Probabil că un receptor fin, ataşat pe laringe ar înregistra mişcările acestuia în timpul actului citirii deşi nici un sunet nu este emis. Într-o fază mai avansată a cercetării acest tip de înregistrare de date ar putea fi utilizat ca martor al dezvoltării deprinderii de citire rapidă dar şi ca instrument de validare statistică a pragului de trecere la verbalizarea nesomatică situat în jurul valorii de 900 cpm (Frank, 1994). Actul vorbirii este controlat de zonele motorii din lobul frontal (Radu et all, 1991). Citirea este controlată de zonele auditive din lobul temporal pentru procesarea lexicală și de zonele primare și asociative din lobul occipital pentru procesarea semantică. Citirea rapidă presupune renunțarea gradată la activarea reflexă a zonelor motorii din lobul frontal însă cu păstrarea și optimizarea procesării lexicale și semantice a informației citite. Fiind vorba de un reflex deja învățat el poate fi înlocuit cu un alt reflex nou, prin învățare. Această învățare se face prin antreanarea aparatului oculomotor să parcurgă textul citit cu viteză din ce în ce mai mare. Când se atinge zona pragului de trecere de 900 cpm corzile vocale încetează să se mai miște în timpul citirii datorită depășirii capacității lor mecanice de a mai produce vibrații. În cazul citirii rapide se doreşte ca informaţia citită să treacă de la receptorul vizual direct la creier, fără să mai intervină mecanismul verbalizării fiziologice, la nivelul laringelui. Se presupune că această modalitate de verbalizare este cea care întârzie transferul informaţiei de la ochi la creier și acesta poate fi un subiect interesant pentru o cercetare viitoare. Prin repetare suficientă viteza de citire se poate apoi stabiliza în zona valorilor mai mari de 900 cpm. O observație calitativă merită menționată aici. Chiar și numai antrenamentul realizat cu viteze de 900 cpm și mai mari decurge mai ușor decât antrenamentul cu viteze mai mici de 900 cpm pentru că nu mai solicită resursele psihice necesare antrenării redundante a corzilor vocale. Aceste resurse, odată disponibilizate, pot fi redirecționate spre întărirea proceselor atenționale necesare decodării semantice a informației în cazul citirii rapide. Este adevărat însă că la nivelul stadiului de dezvoltare cognitivă al operaţiilor concrete (Schaffer, 2007), specific vârstei când cei mai mulţi dintre oameni învaţă să citească, acest mecanism cognitiv ce presupune verbalizarea sunetelor şi apoi interiorizarea acestei verbalizari este cel mai potrivit. Dobândirea deprinderii de citire rapidă presupune existenţa unui sistem cognitv matur, apt să înţeleagă măcar parţial mecanismele care se cer modificate şi antrenate. Cercetările de până acum legate de aparatul vizual, limbaj şi prelucrarea informaţională ne oferă câteva argumente în sprijinul ipotezei că verbalizare somatică este de natură să menţină viteza de citire la un prag minimal determinat statistic ca fiind situat în jurul valorii de 250 cuvinte/minut.
Bibliografie selectivă: Frank, S. D. (1994). The Eveline Wood Seven-Day Speed Reading and Learning Program Miclea, M. (1999). Psihologie cognitivă. Modele teoretico-experimentale. Editura Polirom, Iași Radu, I., Druțu, I., Mare, V., Miclea, M., Podar, T., Preda, V. (1991). Introducere în psihologia contemporană. Editura Sincron, Cluj-Napoca Schaffer, H. R. (2007). Introducere în Psiholgia Copilului, Editura ASCR, Cluj-Napoca © Copyright 2015-2025 SpeeRead Pentru informații suplimentare: [email protected] Comments are closed.
|
Călin DragomanPsiholog - Pasionat de mecanismele minții umane Articole despre citire rapidă optimizată și instruire eficientă
All
|