Citirea rapidă și cercetarea științifică - 6

Percepția parafoveală (vederea periferică) în actul citirii.
​Cititul presupune atribuirea de semnificaţii fiecărui cuvânt în parte şi apoi includerea lor în construcţii mai complexe (propoziţii, fraze, paragrafe etc.), care capătă ulterior semnificaţii mai ample relativ la ansamblul textului. 

---

Acest gen de unităţi de semnificaţie, formate din cel puţin două cuvinte, au fost denumite „unităţi propoziţionale” (Smith, Nolen-Hoeksema, Fredrickson & Loftus, 2005) şi aşa vor fi referite în continuare. Dacă se caută să se mărească aceste unităţi propoziţionale la un număr de cuvinte alăturate, care au sens, gen fragmente dintr-o frază sau propoziţie, atunci sarcina citirii se simplifică pentru că parcurgem la o singură fixaţie mai multe cuvinte, simultan. Se ştie din studiile despre memorie că un număr maxim 7±2 elemente pot fi reţinute cu uşurinţă (Smith, et. al., 2005). În mod obişnuit fixația se face pe fiecare cuvânt în parte. Dacă se modifică modul de acţiune prin expandarea câmpului vizual, inclusiv prin apel la percepția parafoveală, se pot cuprinde într-o singură fixaţie aceste unităţi propoziţionale. S-a dovedit prin studii că percepţia parafoveală este utilă în actul citirii (Opre, 2002). Citirea se poate derula astfel prin împărţirea propoziţiilor şi frazelor în unităţi propoziţionale care devin acum unităţi de memorie de sine stătătoare (Smith, et. al., 2005) care se supun, la rândul lor, regulii de 7±2 elemente ce pot fi reţinute cu uşurinţă. Fitzsimmons și Drieghe au arătat că parafoveea extinde unghiul vizual de 2° al foveei la un unghi vizual 5° (2013). Acest unghi este suficient pentru a putea cuprinde până la șapte cuvinte alăturate într-o singură fixație pe text, în funcție de lungimea acelor cuvinte. În studiul lui Rise și Kliegl (2011) s-a arătat că atât persoanele tinere cât și cele în vârstă pot procesa informația percepută în zona parafoveală. Diferența pentru persoanele în vârstă este doar la timpul necesar fixației care este mai mare în cazul lor. Conform cu Hohenstein, Lanbrock și Kliegl, (2010) extragerea informației semantice din zona parafoveală se poate face fie prin previzualizare fie se poate integra în procesarea informației din foveea în condiții controlate de timp și în lipsa mișcărilor oculare, adică în intervalul de fixație. Concluzia care se poate extrage din aceste informații este că citirea rapidă se poate face și prin procesarea simultană a mai multor cuvinte alăturate, grupate cu sens, la fiecare fixație a privirii pe text.

Bibliografie selectivă:

Fitzsimmons, G., Drieghe, D. (2013). ”How fast can predictability influence word skipping during reading”, Journal of Experimental Psychology: Learning, Memory, and Cognition Vol. 39, No. 4, pp. 1054–1063
Hohenstein, S., Laubrock, J., Kliege, R. (2010). ”Semantic preview benefit in eye movements during reading: a parafoveal fast priming study”, Journal of Experimental Psychology: Learning, Memory, and Cognition Vol. 36, No. 5, pp. 1150–1170
Opre, A. (2002). Inconștientul cognitiv. Percepție subliminală și memorie implicită; aplicații în psihoterapie și publicitate. Editura ASCR, Cluj-Napoca
Risse, S., Kliegl, R. (2011). ”Adult age differences in the perceptualspan during reading”, Psychology and Aging, Vol. 26, No. 2, pp. 451-460
Smith, E. E., Nolen-Hoeksema, S., Fredrickson, B. L. & Loftus, G. R. (2005). Introducere în            
            Psihologie, Editura TEHNICĂ, Bucureşti