Sesiunea 5.3 - Antrenament Citire Rapidă

Apasă START și începe antrenamentul.
Urmărește și citește cuvintele marcate.

START >> Continuă >>

Viteza: cpm.  Parcurgerea: a textului  Grupele de cuvinte: 

2

Peter s-a trezit din visare transpirat, cu inima bătându-i puternic în piept și cu răsuflarea greoaie și sacadată. Era mai hotărât decât oricând să nu se lase pradă vecinului său. S-a ridicat și s-a apropiat de Julien. A rămas nemișcat, surprins în totalitate de priveliștea din fața sa. Se plimbau în zona unui lac, pe suprafața căruia se puteau vedea niște ambarcațiuni cel puțin ciudate. Unele apăreau și dispăreau sub valuri, în timp ce altele se ridicau mărețe în înaltul cerului. Toate erau luminate, iar cele mai înalte aveau terase pe care se puteau vedea oameni stând relaxați. Aveau o formă cilindrică, ondulându-și parcă tot corpul în ton cu mișcarea apei. Aveau un diametru impresionant, terasele având de asemenea suprafețe destul de mari. Ambarcațiunea avea structura unui copac drept, fără crengi, doar cu frunzele ieșind din trunchi. La fel și terasele, când ambarcațiunea se scufunda, acestea se lipeau de corpul navei, iar în momentul în care nava ieșea la suprafață, terasele reveneau pe orizontală. La vederea navei lor, spiritele au început să se agite, terasele să se golească, iar acele ambarcațiuni să se scufunde cu repeziciune în adâncul lacului. Julien a transmis repede un mesaj către cei de jos. Răspunsul și următorul mesaj transmis de Julien i-a făcut pe cei de jos să revină la activitățile inițiale. Nava a aterizat pe vârful unei ambarcațiuni.

->3

Au pornit amândoi liniștiți către o construcție undeva la marginea acelei comunități. Odată intrați înăuntru, Cristina s-a îndreptat înspre calculatorul lui Hidos și a început să lucreze pe el. În scurt timp, construcția a fost înțesată de raze cu ajutorul cărora erau realizate proiecții hologramice. Erau reprezentări din timpul în care a fost ținută în interiorul camerei cu care controla planeta. Într-un final a ajuns la momentul în care Hidos a pășit afară din cameră. Cristina a afișat pe pereții întregii construcții, toate informațiile pe care i le oferise Echo în momentul în care Hidos și-a început transformarea. De la condițiile atmosferice de pe planetă, nivelul razelor soarelui, nivelul de oxigen, concentrațiile chimice, plantele care se aflau în acel moment sub picioarele lui Hidos, la numărul de copaci din arealul respectiv. Obținând toate aceste date, a reușit să creeze un algoritm care să ușureze analiza lor și obținerea unui element chimic care să poată duce la modificările corpului lui Hidos. Acest lucru a durat destul de mult timp, dar Cristina simțea și știa acum că percepția asupra timpului era alterată. Algoritmul i-a oferit mai multe variante de elemente care să fie administrate în corpul lui Hidos. Cu compoziția chimică la îndemână, s-au deplasat într-o altă construcție unde existau substanțele necesare pentru a realiza forma fizică a acelor elemente. Hidos o privea cu atenție pe Cristina în timp ce muncea la consola de control pentru a alege și pentru a combina substanțele. O primă doză a fost finalizată în scurt timp. În mintea ei, Hidos apărea ca și bărbatul care a coborât din navă. Nu dorea să îl vadă ucis din cauza unei erori. Mai mult decât atât, era mult prea important pentru acea comunitate, astfel că nu își permitea să îi facă vreun rău. Hidos a ieșit din cameră și a plecat înspre Freer. I-a explicat acestuia ceea ce vrea Cristina să realizeze și faptul că au nevoie de câțiva retalieni care să testeze acele elemente chimice. Deși făcea parte din comunitate, Hidos a rămas surprins să îl audă pe Freer cum transmitea către retalieni exact cuvintele lui. Toată populația a făcut un pas înainte, în semn că erau pregătiți să scape de condiția în care ajunseseră. Erau dispuși să facă orice pentru acest lucru. Freer a ales trei retalieni și s-a întors către Hidos.

->Variabil

S-a îndreptat apoi înspre Cristina, urmat de cei trei retalieni. În construcție, Cristina finaliza de preparat ultimul element. S-a bucurat când a văzut că Hidos a reușit să convingă alți retalieni să testeze elementele. Primul dintre ei a fost îndemnat să bea dintr-un recipient pregătit pe o masă. Toți erau nerăbdători să vadă rezultatele. Chiar și Freer a intrat în încăpere. Dar nimic nu s-a întâmplat. Cristina s-a întors la calculator și a început să introducă niște noi parametri. Următorul retalian a băut din cel de-al doilea recipient. Imediat, pe chipul lui s-a putut citi o grimasă de durere. A căzut în genunchi, ținându-se cu o mână de stomac. În următorul moment, atât Hidos cât și Freer și-au dus mâna la gură, înăbușindu-și un sunet de uimire. Al doilea retalian a început să își schimbe forma exterioară, să i se închidă rănile, să i se coloreze pielea, ochii să îi intre înapoi în orbite, buzele să prindă culoare și să își arate toți dinții albi și frumos aliniați. S-a ridicat de jos un retalian puternic, atrăgător, cu o musculatură bine definită și cu părul vâlvoi. Cristina s-a apropiat de el pentru a-i efectua niște analize. Trebuia să știe dacă acel element avea un efect permanent, dacă avea efecte secundare și dacă mai trebuia îmbunătățit sau nu. În momentul în care a pus mâna pe retalian, corpul acestuia a început să tremure și o serie de convulsii l-au aruncat la pământ. Încet, forma sa oribilă începea să pună stăpânire pe el. A urmat o moarte dureroasă, lentă, timp în care se ruga de ei să îi curme durerea îngrozitoare. La vederea chinurilor prin care trecea cel de jos, al treilea retalian s-a retras încet înspre ușă și a ieșit din construcție, frica punând stăpânire pe el. Moartea retalianului a însemnat și o mare dezamăgire pentru Hidos și pentru Freer. Amândoi s-au apropiat de el și și-au lipit capul de capul celui mort. Unul dintre ei i-a preluat conștiința. Regulile spuneau că nu trebuia să se știe persoana care a preluat conștiința celui mort, motiv pentru care cel puțin două persoane trebuiau să participe la acest ritual. Cristina s-a întors către cel de-al treilea retalian, ținând în mână ultimul recipient.

->Variabil

S-a îndreptat înspre perete, pășind în următorul moment în comunitatea retalienilor. Mergea sigură pe ea înspre clădirea în care Hidos i-a oferit conștiințele lui. În fața tabloului celor două persoane, Cristina s-a oprit. Hidos era în spatele ei, la fel și Freer. Ambii o priveau cu interes, neștiind ce vrea să facă. Și-au dat seama că toate acele conștiințe absorbite au modificat ceva în interiorul ei și că i-au pus la dispoziție niște capacități nebănuite. Până acum, Cristina a făcut față surprinzător de bine la toate situațiile în care a fost pusă, ceea ce i-a făcut să se gândească și că acest moment este unul care va avea o explicație ulterior. Într-adevăr, gestul Cristinei de a-i lipi fruntea bătrânului de tablou a devenit dintr-o dată atât de evident. De ce nu s-au gândit și ei la asta? Până în momentul apariției Cristinei, au crezut că doar retalienii puteau să își transfere conștiințele, dar acum, au văzut că și alții pot să încarce conștiințe în tablou. Cristina l-a ținut pe bătrân lipit cu fruntea de tablou îndeajuns pentru a-i descărca întreaga conștiință. Apoi, l-a lăsat să cadă fără suflare la podea. Hidos s-a aplecat asupra lui, dar bătrânul nu mai trăia.

->Variabil

Pentru el, întâlnirea cu tabloul a fost mult prea mult. A văzut-o apoi pe Cristina cum își apropie fruntea de tablou, în încercarea de a identifica noua conștiință încărcată acolo. Când a găsit-o, a închis ochii pentru câteva momente, timp în care creierul ei a acceptat noua conștiință. Au ajuns în camera în care Alex îi arătase mai devreme ce înseamnă conștiințele și ce înseamnă Retalia. S-a îndreptat către fotoliu și a așezat foița pe tetiera acestuia. În următorul moment, foița a reprezentat sursa unei proiecții în întreaga cameră. La început era reprezentat un conglomerat de planete, aproape la fel cu ceea ce a experimentat în clădirea lui Hidos. A urmat o scurtă incursiune prin acel univers, pentru ca în final proiecția să prezinte o singură planeta: cea pe care se aflau acum. Apoi, a început o călătorie printre stele, ieșind din sistemul solar și îndreptându-se înspre sisteme planetare foarte îndepărtate.

->Variabil

A apărut o gaură neagră, care i-a transportat într-un sistem solar format din planete înconjurate la exterior de câte un strat protector din gaz și pietre. Supernova lor se afla la o distanță foarte mică de planetele din sistemul solar, ceea ce justifica acea manta din jurul planetelor. Cu coada ochilor i-a văzut pe Freer și pe Hidos făcând un pas în față, iar Hidos a întins hipnotizat mâna înspre una dintre acele planete. Cristina și-a dat seama că acea planetă era Retalia. Acum, că a văzut cum arată, a identificat-o foarte rapid într-una dintre conștiințele pe care le avea. Hidos și Freer au rămas momente în șir fără să spună nimic, privind pierduți frumusețea sistemului din fața lor. Pentru că era vorba de casa lor, de planeta despre care nu mai știau dacă mai există sau nu, Cristina nu a intervenit, lăsându-i să își încarce bateriile.

->Variabil

Cristina a făcut un pas pentru a lua foița de pe tetiera fotoliului, dar Hidos a prins-o de mână. Vroia să se mai bucure un minut de tot ceea ce vedea și de senzația pe care sistemul solar i-o oferea. A făcut bine că a oprit-o, pentru că în următorul moment, proiecția a început să se modifice, arătând de data aceasta ceea ce păreau a fi teritoriile de pe pământ. A urmat o trecere rapidă pe deasupra acestora, Cristina recunoscând teritoriul lui Peter în momentul în care au trecut pe deasupra navei spațiale a acestuia. Proiecția i-a purtat înspre teritoriul lui Albert, unde, ascunse adânc în interiorul unui munte, se aflau alte patru globuri. Atât Hidos cât și Freer au reacționat aproape violent la vederea acelor globuri ascunse. Și Cristina era întru totul de acord cu cei doi, doar că încă nu avea nicio idee despre cum ar putea să le scoată de acolo. Știa că teritoriul lui Albert era unul dintre cele mai dezvoltate și cele mai bine păzite teritorii. De data aceasta s-a îndreptat înspre tetieră și a luat foița de acolo. A așezat-o cu grijă într-unul din buzunarele hainelor sale, chiar înainte ca un tremurat puternic să îi arunce pe toți la pământ. În fundal se auzeau sunete puternice, pe care Cristina le-a identificat ca fiind arme de foc. S-a ridicat cu greu de la podea și s-a apropiat legănându-se de un perete. În Camera de Comandă vedeau prin peretele din fața lor cum Julien, Peter și ceilalți doi se luptau cu roboții lui Albert. Cristina a știut în acel moment că este singura speranță pe care ar putea să o aibă.

Copyright Text © Paul Boncuțiu