Sesiunea 4.3 - Antrenament Citire Rapidă

Apasă START și începe antrenamentul.
Urmărește și citește cuvintele marcate.

START >> Continuă >>

Viteza: cpm.  Parcurgerea: a textului  Grupele de cuvinte: 

2

În cameră au început să se audă sunete melodioase și pe pereți erau afișate partituri, stiluri muzicale, imagini cu cântăreți, instrumente muzicale. A întins mâna să selecteze o melodie de pe o listă de redare. Camera și-a schimbat forma. A devenit ovală. Podeaua s-a curbat, Cristina pierzându-și echilibrul. A făcut un pas în față, aplecându-se involuntar cu tot corpul înspre în față. Camera a ieșit cu viteză din pământul în care stătuse până atunci, a străpuns cu viteză apele unui ocean și a zburat înspre cer. Cristina și-a recăpătat echilibrul, făcând totodată și un pas în spate. Camera s-a oprit sus, la câțiva kilometri deasupra pământului. Vedea formele continentelor, a oceanelor. ”Dezvoltarea unei societăți timp de o mie de ani” era înscrisul apărut pe toți pereții și care era cântat, exprimat și simbolizat în același timp. Pe chipul Cristinei s-a așternut o mină de tristețe, de dezamăgire. Nu se aștepta la ceva ce durează o mie de ani. Se întreba cum poate să fie posibil să trăiască o mie de ani. Ca și când ar fi știut la ce se gândea, camera a început să afișeze pe pereți instrucțiuni de utilizare explicite.

->3

La începutul instrucțiunilor, Cristina a aflat și denumirea acelei camere. Cei care au construit-o au denumit-o simplu, Echo. Pentru că nu se dădeau alte explicații, Cristina s-a gândit că numele poate să vină de la ecosistem sau de la varianta constructivă. Dar în final, acest aspect nu o afecta cu nimic, așa că a trecut repede peste numele camerei. Cristina s-a ridicat în picioare, Echo revenind la forma inițială, pe măsură ce ea s-a poziționat pe verticală. Apoi a început să se miște către perete. Echo a început să se deplaseze cu o viteză amețitoare. Până să realizeze, au făcut înconjurul pământului. Echo a pornit mișcarea de rotație în jurul pământului. Un zâmbet a apărut pe chipul Cristinei. S-a apropiat de perete și a început să studieze. Zile întregi a studiat și a experimentat tot ceea ce putea să facă Echo. Și-a dat seama că avea capacități aproape nelimitate, că într-un anumit fel, Echo era conectată la creierul ei. Au avut nevoie de aproape un an pentru a reuși să se cunoască, să reușească să construiască o relație simbiotică. Cristina era acum stăpână pe sine și pe Echo. Controla orice mișcare a acesteia fie cu corpul, fie cu mintea. A învățat să citească și să filtreze informațiile, observând în timp tiparele pe care camera le avea. Putea să meargă cu Echo în centrul pământului sau să revină în atmosferă, supraveghind de acolo bunul mers al lucrurilor. În tot acest timp, nu a uitat scopul ei acolo. De asemenea, Echo nu uita să îi readucă aminte constant care este misiunea ei.

->Variabil

A început cu aranjarea continentelor. A creat câteva principale, pe fiecare dintre ele plasând câte o pereche de oameni. Oamenii erau creați din genele ei și urmau să reprezinte începuturile unei populații numeroase. Pentru că ea nu trebuia să existe iar oamenii nu trebuiau să conștientizeze existența ei, Echo i-a oferit posibilitatea de a comunica într-un mod inedit. Se conecta la creierele lor și le putea influența astfel deciziile. Avea astfel un control total asupra oricărei persoane de pe pământ. Prima decizie pe care a luat-o în acest sens a fost legată de influențarea relațiilor sociale. Pe fiecare continent, oamenii începuseră să se reproducă, dar nu aveau capacități cognitive bune. Cristinei îi plăcea să îi considere niște bebeluși. A fost nevoită să îi lase să se extindă până când a setat tipologia climei de pe planetă. Camera avea totodată rolul de a configura acea planetă, de a o climatiza și de a o face locuibilă. Pentru Cristina era un mister cum putea să se întâmple acest lucru, dar nu a insistat mult pe acest subiect. Instinctual, a recreat condițiile pe care Pământul i le oferiseră și ei, chiar dacă avea la dispoziție nenumărate tipuri de climă, care mai de care mai ciudate. A observat chiar și posibilitatea de a aduce ploi acide regulate peste pământ. În tot acest timp, oamenii începuseră să construiască sate în care să locuiască, au format comunități. Timpul curgea altfel pentru Cristina. A observat și ea acest lucru. Chiar dacă ea a lipsit câteva ore, pentru cei de pe pământ acest lucru a însemnat ani întregi de existență.

->Variabil

La auzul vocii acestuia, toți cei din jurul lui au făcut un pas în spate. Cristina a realizat atunci că ei nu știau să comunice, că tot ceea ce făceau, o făceau prin semne sau prin câteva sunete guturale. S-a hotărât să înceapă să îi învețe pe toți aceeași limbă. Echo a conectat-o în același timp la mai multe comunități, prin intermediul unei persoane din fiecare grup. În acest fel, economisea timp, un timp prețios, după cum avea să își dea seama în curând. După ce i-a învățat să comunice, a urmat o altă intervenție importantă. Nu era pregătită pentru așa ceva, dar a reușit să îi facă față într-un mod miraculos. A observat într-o zi că oamenii începuseră să folosească o monedă de schimb. Cristina nu dorea așa ceva în societatea ei. Știa ce înseamnă banii, a văzut cum aceștia pot să distrugă o societate. A decis să nu permită în niciun fel existența unor monede de schimb. Intervenția ei a venit la timp pentru că cei de jos erau pregătiți să treacă la un nou nivel în ceea ce privește schimbul de mărfuri. Planul Cristinei de a menține o societate fără valori materiale, funcțională, începea să dea roade. Se bucura în fiecare moment de ceea ce vedea jos, de modul în care oamenii comunicau, cum se ajutau și cum fiecare îl considera egal pe cel de lângă el. Lipsa valorilor monetare le-a îndreptat atenția înspre alte lucruri mai importante. Au creat legi. Cu ajutorul Cristinei, au creat un set de legi universale care reprezentau cultura societală pe care o creaseră. Un alt lucru pe care Cristina dorea să îl schimbe era sancțiunea în cazul nerespectării legilor. Știa că atunci când sancționezi pe cineva, acea persoană este îndemnată la violență. Nu dorea acest lucru.

->Variabil

Pentru a evita nerespectarea legilor, Cristina a intervenit din nou în dezvoltarea acelei lumi. A dat câteva exemple. Celor care încălcaseră legile le-a indus stări de remușcare și depresivitate. Toți ceilalți vedeau cât de mult se căiau cei care au încălcat legile, cât de rău le pare și au înțeles că nu este bine să nu respecte acele legi. O perioadă de timp, Cristina a avut liniște. A trecut mai bine de trei sferturi din perioada aceea de o mie de ani. Oamenii s-au dezvoltat incredibil de repede, atât tehnologic cât și intelectual. Aveau orașe imense, trăiau în aceeași societate egală și condusă de aceleași legi. Din când în când mai intervenea pentru a da exemple de căință și remușcări pentru cei care nu respectau legea. A creat o planetă funcțională, o planetă care oferea tot ceea ce era necesar oamenilor care o populau. Le-a oferit acestora accesul la resurse și i-a învățat cum să aibă grijă de natură. Era încântată de ceea ce a realizat acolo.

->Variabil

Julien părea a fi dintr-o altă lume. A apărut la momentul oportun, pregătit să îi salveze și apoi să îi scoată din încurcătură. Știe să piloteze orice navă, mai ales sfera de mai devreme, sferă de care el, Peter, nu auzise să existe. Gândurile acestea îi treceau lui Peter prin minte în timp ce îl urma liniștit pe Julien, analizându-l totodată. La o privire mai atentă, ceva inițial aproape inobservabil i-a atras atenția. În zona gâtului, sub ceafă, un mic tatuaj a ieșit la iveală. Poate nu înseamnă nimic, dar de ce un tatuaj acolo? Firea întrebătoare a lui Peter a început să pună stăpânire pe el. Frenetic aproape, a început o căutare a oricăror posibile alte semne capabile să îi dezvăluie câteva lucruri despre acest misterios Julien. Adrian se afla deja în navă, trăgând după el corpul inert al unui mercenar. Peter se întreba ce urmează să se întâmple, ce idei mai are acest baiat apărut parcă special pentru ei. L-a ajutat aproape instinctiv să mute globul în nava mercenarilor. Vibrațiile pe care le simțea venind din partea globului i-au ridicat din nou numeroase semne de întrebare. Odată aflați în navă, acest atât de precar adăpost, senzația de teamă a început să mai scadă în intensitate. Julien i-a pus să își schimbe hainele și să îmbrace salopeta uzată a celor doi mercenari omorâți puțin mai devreme. Nava s-a pus în mișcare, moment în care pe chipul lui Julien s-a așternut un zâmbet ce denota satisfacție, mândrie de sine, împlinire. Peter nu putea să se oprească din a-l observa și de a analiza reacțiile acestui băiat. În mintea lui, gândurile legate de Julien acaparau tot mai mult spațiu. Mișcarea lină a navei îi ducea către teritoriul lui Peter, acesta așezându-se pe jos pentru a-și odihni puțin oasele. A simțit la un moment dat o schimbare de direcție, dar și-a spus că Julien știe ce face, scoțându-și și mai mult în evidență calitățile sale extraordinare de lider. A închis ochii, răpus de oboseală.

->Variabil

Se afla în fața lui Albert, un Albert care rânjea. În spatele lui vedea genocid, vedea sânge și auzea țipetele îndepărtate ale femeilor și copiilor răpuși de roboții nemiloși. Strigătele de luptă ale bărbaților, strigătele muribunde ale acestora, îi sfâșiau sufletul. Lacrimi parcă de foc i se prelingeau pe obraji. A ridicat barda pe care o ținea în mâna dreaptă, coborând-o sălbatic înspre gâtul lui Albert. Acesta a făcut calm un pas în spate. Peter și-a pierdut echilibrul, scăpând în același timp și controlul bardei, care a trecut imperturbabilă prin tibia lui. A căzut la pământ, cu creierul paralizat de o durere incredibilă. Ochii semideschiși l-au văzut pe Albert cu același rânjet pe față, aplecat asupra lui. Strigătele copiiilor, ale femeilor și ale bărbaților se auzeau tot mai clar. În nări simțea miros de pulbere arsă și de sânge. Să fie oare propriul lui sânge?

Copyright Text © Paul Boncuțiu