Sesiunea 3 - Antrenament Citire Rapidă

Apasă START și începe antrenamentul.
Urmărește și citește cuvintele marcate.

START >> Continuă >>

Viteza: cpm.  Parcurgerea: a textului  Grupele de cuvinte: 

3

Se aflau deja de câteva ore bune într-o discuție care devenea din ce în ce mai aprinsă. Din când în când, câte una dintre părți cădea pe gânduri, intrând într-o tăcere care spunea multe. O secretară a deschis ușa timid și a întrebat dacă mai dorește cineva o cafea sau o apă. De fapt, aștepta un semn de la domnul îmbrăcat în costum gri închis, cu o cravată neagră și cu primul nasture de la cămașă deschis, un semn prin care acesta să îi permită să plece acasă. Ușor supărată a închis ușa în urma ei. Discuția a devenit din nou intensă. Încă de la începutul întâlnirii s-a putut simți o ușoară tensiune între participanți. Pe de-o parte se aflau cei care trebuiau să construiască produsul și de cealaltă parte a mesei se aflau cei care aveau ideea și doreau să o exploateze. Era vorba despre un instrument de ”Citire Rapidă”, un fenomen care a ridicat brusc interesul posibililor investitori. Fiind un concept destul de nou, neexplorat, ar fi putut să fie profitabil. Nimeni nu mai discută în ziua de astăzi decât în termeni de profitabilitate. Psihologul care avusese această idee încerca să se concentreze în totalitate pe ceea ce cunoștea și la ce era bun. El trebuia să explice pas cu pas investitorilor ce se întâmplă în interiorul acestui instrument denumit Citire Rapidă. Lângă psiholog se afla un purtător de cuvânt tinerel, care zâmbea adeseori ușor ironic atunci când ceva nu îi convenea. Dar era destul de elegant și natural în vorbire și în gesturi, lucru care arăta că este obișnuit cu astfel de întâlniri. Acest tânăr, pe numele său Corin, avea rolul de a găsi legăturile cele mai bune între ceea ce explica psihologul, ceea ce compania de programare trebuia să facă și de unde se poate obține profit în cel mai scurt timp.

->4

Discuțiile erau adeseori întrerupte de participanți. Fiecare își lua notițe, iar un reportofon se afla pe masă, pornit. Pentru toți era important să nu se repete această întâlnire. Toți își doreau să reușească să traseze liniile directoare ale acestui proiect de Citire Rapidă, să înțeleagă fenomenul și să îi prevadă utilitatea. ”Citirea Rapidă se poate aplica oricui. Este un instrument de bază pentru școlari, un instrument de dezvoltare personală pentru un om normal și un instrument de perfecționare la locul de muncă pentru un profesionist. Putem să acoperim domenii diverse, precum legislativul, financiarul și editorialul. Citirea Rapidă înseamnă antrenarea mușchilor oculari pentru a citi cu viteze tot mai mari. Un om normal citește cu o viteză medie de aproximativ 250 cuvinte pe minut. La această viteză, mușchii ochilor au un timp de focalizare a cuvântului de 250-300 milisecunde. Gândiți-vă că prin antrenament, mușchii ochilor pot să atingă timpi de focalizare de 50 de milisecunde sau chiar de 30 de milisecunde. Aceasta înseamnă o viteză de citire de aproximativ 1000 de cuvinte pe minut.” Toți îl ascultau atent, ceea ce l-a făcut pe psiholog să facă o scurtă pauză pentru a le permite acestora să digere tot ceea ce auziseră până atunci și să termine cu notițele. ”Citirea Rapidă poate și trebuie să devină un fenomen. Citirea Rapidă se învață parcurgând cursuri zilnice de aproximativ o jumătate de oră, în care se fac seturi de antrenamente. Aceste antrenamente sunt urmate de teste pentru a verifica stadiul și evoluția peformanței obținute prin antrenament.” A urmat apoi prezentarea modului în care decurg antrenamentele. Psihologul avea răbdare și răspundea calm la fiecare întrebare. Le-a propus chiar să facă un test, dar înainte le-a arătat un text demo, unde puteau să citească un text pe care un cursor se deplasa independent, asemănător unei aplicații de Karaoke. Le-a explicat că acel cursor poate să încadreze un singur cuvânt sau grupe de două până la șapte cuvinte alăturate și care au sens. Ochiul uman este învățat să citească sacadat, să sară de la un cuvânt la altul. Așa învață lumea să citească, iar ochiul uman se obișnuiește așa. Psihologul s-a amuzat puțin când i-a văzut pe unii dintre cei care se aflau de partea cealaltă a mesei cum căutau un text și încercau să citească. În mintea lor a apărut pentru prima dată înțelegerea modului în care funcționează citirea. Nu s-au gândit până acum la acest lucru și li se părea fascinant. Iar pentru psiholog, să citească expresiile de pe chipurile lor era o adevărată plăcere și îi dădea încredere în sine. Unul singur nu și-a luat ochii de la prezentare, și anume șeful lor, acel tip îmbrăcat în costumul gri. Acesta stătea gânditor, ținându-și bărbia între degete și mângâindu-și ușor barba care avea cam un centimetru lungime.

->5

Ușa s-a deschis iarăși, părul blond al secretarei făcându-se vizibil, transmițând totodată un voal de mirosuri puternice de parfum. Era pregătită de plecare. Și-a luat inima în dinți și și-a întrebat șeful dacă poate să plece. Acesta nici nu s-a uitat la ea. Privea concentrat prezentarea. Mai mulți ochi s-au ridicat pe sub sprâncene, încercând să prevadă finalul scenei. Dintr-o dată, parcă trezit din visare, ieșit din transă, s-a ridicat din scaun, ținându-se cu putere de mânerele scaunului și s-a îndreptat de spate, ridicându-se în picioare. Abia atunci a privit-o pe fata blondă, i-a zâmbit aproape instigator și i-a făcut un semn scurt din cap, oferindu-i permisiunea să meargă acasă. A rămas câteva secunde privind gânditor la ușa închisă. A fost de ajuns pentru psiholog să înțeleagă ce se întâmpla acolo. Dar la urma urmei era ceva normal. Ea era o femeie frumoasă, elegantă, iar el un tânăr în forță și plin de energie, deja bătătorit de furtunile vieții. Acesta era dovedit de părul pe alocuri grizonat și de atitudinea gânditoare, calmă, deși se afla într-o negociere importantă. Sau poate doar psihologului i se părea importantă. Nu, dacă nu era așa, nu ar fi fost atât de mulți oameni adunați acolo, în fața lui. S-a hotărât să continue cu prezentarea, încercând să depășească momentul ușor tragico-comic oferit de către secretară. A avut nevoie de câteva clipe pentru a-și aduce aminte unde rămăsese cu prezentarea. "Antrenamentele se vor desfășura gradual, crescându-se progresiv viteza de citire, precum și numărul de cuvinte grupate cu sens". Se aștepta să fie întrerupt, să îi fie puse întrebări, așa că nu se temea de ele. În final, ceea ce prezenta el acum reprezenta un vârf de lance, o inovație în domeniu. De altfel, acesta a fost unul dintre motivele pentru care compania de software, cu ai cărei reprezentanți se afla la masă, s-a arătat extrem de interesată de subiect. Intenționa să continue cu cercetarea în domeniu, pentru a reuși să ducă totul la un nivel superior. Se gândea la aplicabilitatea Citirii Rapide în diverse domenii, la mediul academic care avea nevoie de astfel de studii și de direcții noi de dezvoltare personală. Se mai gândea că din punct de vedere social își va aduce aportul la modificarea percepției pe care oamenii o au asupra cititului și asupra înțelegerii textului și a fenomenului citirii. Își dorea ca lumea să iasă din efectul himerei memorării obligatorii a mii și mii de texte. Pentru el, această abordare de care educația contemporană nu poate să scape, reprezintă o adevărată piatră de moară, o reîntoarcere înspre secolele anterioare, pași grei înspre trecut. Dar în același timp realiza că ceea ce urmează să se întâmple în ceea ce privește citirea rapidă și modul în care va fi implementată în gândirea colectivului unei societăți va ține doar de el și de modul în care va aborda viitorul instrumentului Citire Rapidă.

->Variabil

Acum, întrebarea pusă de unul dintre participanți, un bărbat cu o ușoară alură feminină, făcea referire la numărul de antrenamente pe care trebuie sa le facă un utilizator al instrumentului de citire rapidă. "În primul rând trebuie să vă spun cât timp durează un antrenament” a început el cu o voce puternică îndeajuns pentru a capta atenția celor din încăpere. ”Un antrenament durează aproximativ o jumătate de oră. Se vor distribui un număr de patru până la șase texte. Pe măsură ce se trece de la un text la altul, numărul de cuvinte grupate cu sens va crește. Se va porni de la două cuvinte grupate, terminându-se antrenamentul cu un număr de șapte cuvinte grupate. Această evoluție graduală are rolul de a pregăti cititorul pentru a trece de la citirea cuvânt cu cuvânt, la citirea a două sau mai multe cuvinte grupate. În acel moment se poate discuta cu adevărat despre o evoluție, despre deschiderea unor noi orizonturi, a unor noi perspective de dezvoltare personală. Vorbim aici despre antrenamente care pot să înceapă la o viteză de 300-400 de cuvinte pe minut și să se termine la viteze de 1500-2000 de cuvinte pe minut. Bineînțeles că acest lucru depinde în totalitate de evoluția participantului și de capacitatea acestuia de a focaliza cuvintele. Imaginați-vă că reușiți să citiți 2000 de cuvinte pe minut. Acest lucru înseamnă că veți citi Dostoievski în aproximativ două ore.” Psihologul a făcut o scurtă pauză pentru a observa efectul pe care comparația cu cărțile marelui scriitor rus l-a avut asupra auditoriului său. Din păcate, și-a adus aminte că oamenii din fața lui erau ingineri de software, ceea ce îi așeza pe piedestalul celor pentru care viața se învârtea în jurul unui calculator. Mai mult, acești oameni în general erau pasionați de tehnologie, ceea ce îi îndrepta înspre domenii mai practice, înspre idei futuriste și înspre posibilele ideologii ale secolelor viitoare. Psihologul a concluzionat repede că Dostoievski nu a avut efectul scontat, motiv pentru care a renunțat la a-l elogia pe James Joyce, cu capodopera lui, Ulyses. L-a văzut pe bărbatul grizonat, directorul companiei, uitându-se la ceas. Și-a dat seama că era destul de târziu, discuția acaparându-i mai mult decât s-ar fi gândit oricare dintre ei. Trebuia să se apropie de sfârșit și să ajungă la o înțelegere într-o anumită măsură. S-a gândit că nu ar fi rău ca în încheiere să arunce câteva elemente de artilerie grea, în speranța că îi va convinge să încheie un parteneriat cu beneficii cât se poate de evidente pentru ambele părți.

->Variabil

”Creșterea vitezei de citire este posibilă și datorită renunțării treptate la reflexul condiționat care s-a format încă de la primele litere citite. Aduceți-vă aminte că în momentul în care ați învățat să citiți, ați făcut-o cu voce tare. Pe măsură ce deveneați mai stăpâni pe capacitatea de citire, ați învățat să citiți în minte, fără să mai vorbiți textul. Vreau să vă spun acum, că Citirea Rapidă este în mare parte posibilă datorită acestui fenomen. Puțină lume cunoaște faptul că dacă citiți în minte, corzile vocale lucrează în continuare. Creierul transmite către corzile vocale comenzile de vorbire, de redare a textului. Acestea reacționează, doar că la un nivel insesizabil. Acest lucru înseamnă că în momentul în care citiți, creierul trebuie să transmită comenzi înspre două elemente separate, respectiv ochii și corzile vocale. Dar, persoanele care reușesc să depășească o barieră de aproximativ 900 de cuvinte pe minut, acelea vor reuși să citească textul, fără să mai miște corzile vocale. Abia atunci creierul își va focaliza întreaga atenție înspre partea vizuală, permițând omului să înțeleagă ceea ce citește la vitezele acelea atât de mari. Abia atunci putem să spunem că s-a produs un pas evolutiv important. La peste 900 de cuvinte, omul are acces la noi orizonturi. Acolo intentionez să ajung și prin aceste antrenamente, vă garantez că este posibil acest lucru.” Unul dintre cei prezenți și-a ridicat mâinile, mimând niște aplauze. Toți îl priveau mirați. Nimeni nu se gândise vreodată la acest aspect și păreau cu adevărat fascinați de ceea ce auzeau.

->Variabil

O mână întinsă din partea directorului a însemnat pecetluirea colaborării dintre ei. Psihologul se simțea ca și atunci când, după susținerea tezei de doctorat a fost felicitat de însuși Neagu Djuvara, omul care reprezenta un simbol al românilor. Pentru el, acel moment nu a putut să echivaleze cu nicio altă întâmplare din viața lui. Acum, gândul că un instrument cum este Citirea Rapidă poate să fie transformat într-o platformă accesibilă tuturor, i-a provocat un fior plăcut prin corp. Dar știa că la succesul prezentării a contribuit în mare parte și dozarea informației despre citirea rapidă combinată cu impulsuri motivaționale care să îi facă pe interlocutori să înțeleagă importanța și utilitatea acestui mod optimizat de a citi. Citea chipurile oamenilor, mâinile lor, ticurile nervoase, hainele cu care erau îmbrăcați, gesturile lor, reușind astfel să comunice cu ei și să îi facă să înțeleagă cât mai bine acest domeniu nou al psihologiei. Atenția lor a fost suficient de bine captată, ceea ce însemna că celor de la masă chiar le-a plăcut tehnica de citire rapidă și au văzut în acest instrument evoluția generațiilor viitoare, poate chiar cea a copiilor lor.