Sesiunea 2.2 - Antrenament Citire Rapidă

Apasă START și începe antrenamentul.
Urmărește și citește cuvintele marcate.

START >> Continuă >>

Viteza: cpm.  Parcurgerea: a textului  Grupele de cuvinte: 

2

Maria se îndepărtă un pas, îşi şterse lacrimile şi rimelul negru din jurul ochilor ce o făcea să pară sinistră dar în continuare frumoasă. Au pornit către liftul ascuns într-una dintre nişele din pereţii camerelor şi au coborât până la subsolul douăzeci. Dar uşile liftului nu s-au deschis, ci doar exteriorul acestuia, lăsându-i pe cei doi într-o capsulă de sticlă. În felul acesta îşi continuară călătoria, Maria fiind mereu şi mereu uimită de ceea ce vedea. Treceau prin încăperi pline de arme, de oameni care testau fel de fel de gadget-uri, de grupuri de oameni de ştiinţă discutând aprins în jurul unui microscop, de hangare în care erau depozitate numeroase nave, una mai futuristă decât cealaltă, de câmpuri întinse pline cu flori, de ape ce loveau puternic marginile capsulei, prin tuneluri în care nu puteai niciodată să ştii cât timp ai stat sau cât de lungă a fost călătoria. Într-un final, Maria răsuflă uşurată, pentru că acea capsulă s-a oprit şi s-a ridicat, permiţându-le să păşească în exterior. Au coborât în faţa unei uşi care necesita inspecţia retinei şi amprentele pentru a putea fi deschisă. Au trecut de această uşă şi a urmat un hol în care pe măsură ce înaintau erau scanaţi de lasere de diferite culori evaluându-le şi testându-le corpurile.

->3

Când a deschis uşa ultimei încăperi, Arian era deja obişnuit să o audă pe Maria cum scoate acel sunet plin de uimire ce o caracteriza în ultima vreme. Nu a putut să nu observe de asemenea că începe să fie iritat de acest sunet, dar pentru moment se hotărî să nu înceapă să analizeze acest nou sentiment, pentru că nu era timp de aşa ceva. Maria avea şi de ce să scoată acel sunet, pentru că în spatele unui geam gros, care străjuia acea cameră plină de pupitre de comandă şi înţesată de oameni în halate albe, se afla ceea ce bănuia ea că era aşa numita Maşina. Dar ce era şi mai şocant era fata aceea cu vânătăi pe tot corpul, cu oasele rupte, dezbrăcată complet şi cu mâinile şi picioarele întinse înspre exterior în plan vertical. Nu părea a fi ţinută de nimic, dar Maria era sigură că era prea departe pentru a distinge firele subţiri care susţineau greutatea corpului Andreei.

->4

Maşina avea forma unui arc de cerc cu adâncime de aproape un metru din câte îşi putea da seama din poziţia în care se afla. Nu avea niciun indiciu încrustat pe ea care să ateste faptul că ar fi cauza luptei ce se dă de milenii pe pământ şi pentru pământ. Mai mult decât atât, a mirat-o simplitatea şi duritatea construcţiei, cu nenumărate colţuri drepte, şi mii de fisuri ce străbăteau toată suprafaţa interioară a acelei construcţii. La fiecare capăt al unei fisuri se putea vedea un punct roşu ce sclipea în culoarea metalică închisă a maşinii. Arăta ca şi cum ar fi fost făcută într-o altă epocă şi doar utilitatea acesteia putea proba depăşirea epocii construcţiei. Menţinându-şi un aer degajat, Maria acceptă realitatea pe care o avea în faţă şi îşi aruncă privirea asupra lui Arian, pe care îl văzu privind cu o anume nostalgie Maşina din faţa lui. Îşi dorea să ştie la ce se gândea el în acest timp şi ce anume însemna Andreea în toată această poveste, dar încă o dată îşi alungă gândurile de această natură din cap, spunându-şi că le va afla pe toate la timpul potrivit.

->Variabil

Doctorul Liu ieşise între timp din camera Maşinii şi se apropia zâmbitoare, ca de obicei. La vederea lui Arian stând nemişcat şi cu privirea aţintită înspre Maşină, preferase să se poziţioneze puţin în lateralul lui şi o jumătate de pas mai în spate. Intenţia era ca vederea lui periferică să îi atenţioneze creierul despre existenţa unei mişcări undeva în vecinătatea lui. Întradevăr, Arian reacţionă prompt, înainte chiar ca Liu să se apropie de el. Creierul Mariei începea să tragă nişte concluzii acum după ce auzise şi povestirea lui Liu. Probabil ca Arian, după ce a fost creat de către Apron, a dezvoltat Maşina, dar fără să o poată folosi. A fost nevoie de acel pact cu EI pentru a găsi persoana potrivită, persoană care s-a dovedit a fi chiar el. Arian îşi îndreptă privirea către doctorul Liu aşteptând o confirmare din partea acesteia. O ultimă privire aruncată înspre monitoare şi un deget mare ridicat în sus îi confirmă lui Arian că putea să înceapă oricând dorea. Nu a mai stat pe gânduri şi s-a îndreptat către ecranul hologramic în centrul căruia mai aştepta un ultim cub pentru a fi aşezat în continuarea celorlalte.

->Variabil

Cu o mână sigură, atinse cubul de pe ecran şi îl trase încet lângă celelalte. În clipa următoare, cubul, împreună cu ecranul hologramic au dispărut, iar de sub baza Maşinii începea să se ridice ceea ce părea a fi un câmp de forţă, pentru a proteja Maşina de orice s-ar fi întâmplat în exteriorul său. Câmpul de forţă forma o sferă perfectă în interiorul căruia se putea vedea clar Maşina, Andreea şi acel cub pe care Arian îl plasase lângă capul Andreei. De data aceasta, datorită câmpurilor electromagnetice şi electrostatice combinate cu stocarea unor cantităţi mari de energie nucleară utilizată reversibil, se puteau observa miile de lasere care susţineau şi imobilizau corpul Andreei, precum şi mănunchiul de lasere care susţineau fiecare fir ce ieşea din cub. Utilizarea energiei nucleare stocată între pereţii atât de subţiri şi transparenţi ai acelei sfere era încă un element nou pentru oamenii de ştiinţă din acea încăpere care priveau uimiţi la puterea negativă emanată de energia scutului. Puteau doar să presupună că negativitatea energiei se datorează necesităţii absorbţiei forţei oricărei lovituri suferită. Acolo unde reacţia normală ar fi de explozie prin atingere sau reacţie chimică, aici puterea scutului creştea cu cât mai multă energie era disipată în interiorul său prin lovire. Maşina era perfect protejată şi pregătită pentru următorul pas. Un nou fenomen se petrecea acum în interiorul Maşinii, unde ceea ce mai devreme erau nişte puncte verzi la capetele acelor fisurilor, acum acestea punându-se în mişcare, se îndreptau către celălalt capăt al fisurii, până ce se suprapuneau peste laserul menit să o imobilizeze pe Andreea.

->Variabil

Arian urmărea atent tot procesul pentru a fi sigur că totul va decurge corect şi că Andreea va ieşi de acolo vie şi nevătămată. Pentru Andreea în schimb, incapacitatea de a se mişca, şi vulnerabilitatea la care era obligată o făcea aproape să îşi piardă minţile. Transpira abundent, dând dovadă că glandele ei sudoripare reacţionau intens la emoţiile prin care trecea Andreea. Doar ochii, pupilele şi irisul se mai putea mişca. Agitaţia cu care privea în stânga şi în dreapta şi viteza cu care îşi mişca irisul arătau cât de speriată era şi cât de neajutorată totodată. Toate aceastea erau acompaniate de un fel de mârâit pe care era capabilă să îl scoată din gât, deoarece mare parte dintre muşchii laringieni erau imobilizaţi. În momentul în care punctele verzi mobile s-au suprapus peste laserele fixe, creierul i-a oferit un moment de linişte, iar ochii Andreei s-au odihnit în ochii lui Arian. O linişte interioară o cuprinse atunci când acesta îi zâmbi şi îi şopti: Ai încredere în mine, o să fie bine! Imediat pupilele i se dilatară şi din nou începu să transpire din abundenţă. Punctele verzi mobile nu erau altceva decât alte lasere, de data aceasta chirugicale, care aveau rolul de a efectua incizii şi de a reconfigura muşchii în zona în care incizia era făcută. Doar atunci a observat lumea că acele fisuri erau la rândul lor mobile, mişcându-se pe suprafaţa Maşinii, făcând ca fiecare milimetru din corpul Andreei să fie supus acestui calvar. La nivelul capului, laserele i-au deschis cutia craniană şi acum introduceau cubul între cele două emisfere cerebrale lucrând la realizarea conexiunilor dintre nenumăratele terminaţii ale cubului cu legăturile sinaptice ale diferiţilor neuroni ce vor avea rolul de a dovedi faptul că la fel ca şi alţii, creierul Andreei era controlat de către un EI.

->Variabil

Un alt laser venit din spatele Andreei s-a poziţionat în aceeaşi zonă a creierului şi îi transmitea cunoştinţe şi informaţii, i le stoca şi lucra în sistemul limbic şi în zona hipotalamusului pentru a-i dezvolta capacitatea de a memora şi de a lucra cu informaţiile primite. Era unul dintre laserele care avea cel mai mult de muncă în cadrul acestui proces. Restul laserelor operau în zona muşchilor şi în zonele motrice, altele în zona feţei, având rolul unui estetician. Un alt fenomen ce a apărut între timp a fost o scanare continuă începând de sus până jos cu o pânză de lasere care treceau prin corpul Andreei, preluând toată informaţia sub formă de secţiuni şi reconstruind-o în imediata apropiere a Andreei. Astfel că ochii acesteia, încă vii şi disperaţi, puteau să îşi vadă corpul clădit prin intermediul acestor secţiuni, secţiuni al căror rol era să semnaleze eventualele erori apărute în corpul ei. Odată ce o eroare era localizată, acea zonă era bombardată cu nanoboţi care dacă puteau să remedieze defectul îl remediau, dacă trebuia înlocuită zonă respectivă, o înlocuiau. Dar a o înlocui, însemna a-şi rescrie singuri softurile conform cu ceea ce avea nevoie secţiunea moartă pentru a putea funcţiona în continuare. Într-un anumit fel aceştia realizau o clonă a organului sau zonei moarte şi se pozitionau în locul acesteia, luând forma şi toate funcţiile pe care respectiva zonă le avea. Astfel că în curând, Andreea era mai sănătoasă ca niciodată, toate oasele rupte se aflau la locul lor, coloana era reparată, terminaţiile nervoase realizate. După ce toate laserele se retrăseseră, un interval de câteva secunde în care se pregătea trecerea la ultimul pas o arăta pe Andreea ca un monstru, desfigurată, cu nenumăratele incizii realizate mai devreme şi deschise, cu sângele şiroind din corpul ei, dar stocat în nişte pungi asemănătoare cu pungile pentru perfuzii. Din acele pungi două tuburi plecau şi îi returnau sângele înapoi în corp. S-a realizat astfel o extensie la sistemul circulator, corpul Andreei nefiind nevoit să resimtă lipsă sângelui şi menţinându-i astfel presiunea arterială constantă.

Copyright Text © Paul Boncuțiu