Sesiunea 1.2.1 - Antrenament Citire Rapidă
Apasă START și începe antrenamentul.
Urmărește și citește cuvintele marcate.
Viteza: cpm. Parcurgerea: a textului Grupele de cuvinte:
2
Își tot repeta că tabăra asta e pentru ei doi. Golul parcă i s-a mai diminuat, dar încă îi persistă în stomac. Cristi ar putea spune că deja e obișnuit cu senzația de vid care parcă îi străbătea întregul corp la cel mai mic semnal de anxietate. Se resemnase cu asta acum mult timp. Sentimentul de groază care îl cuprinde când își conduce mașina pe porțile uriașe ale parcului e asemănător celui pe care îl simte deja aproape în fiecare dimineață când îl lasă pe Edi în fața creșei. Educatorul îi oferă în fiecare zi același zâmbet binevoitor pe care îl rezervă tuturor părinților prea atașați cărora le e greu să se despartă de pui fie și pentru o oră. Părinților stresați ca mine. În oglinda retrovizoare, Edi pare că se distrează de unul singur. Lumina soarelui care străbate frunzele copacilor îi cade fix în față și îl face să chicotească. E chicotitul acela pe care numai copiii mici îl pot scoate. O reflexie a unei bucurii pe care o pierdem cu fiecare zi petrecută pe lume. Mânuțele dolofane îi acoperă ochii când o rază mai puternică îi bate în ochi. Chicotitul acela e singurul remediu care îi alină tatălui vidul din stomac. Când l-a avut pe Edi, bărbatul a promis că nu va face din nou greșeala pe care a făcut-o când i s-a născut primul copil. O fiică care la numai nouă ani nici nu vrea să audă de el și preferă să stea cu mama ei. Nu a mai văzut-o de când fetița avea cinci ani. Bărbatul nu o învinovățește – nici pe copilă, nici pe mama ei. Acum nouă ani, Cristi era un om diferit – egoist, haotic, neserios, supărat pe lume. Mai mult decât atât, era un laș. Băiețelul reprezintă șansa lui la o nouă viață. Oportunitatea de a demonstra că e un alt om, unul pe care te poți baza și care poate fi stâlpul unei familii. Chiar dacă familia e formată numai din el și Edi. Mama lui Edi este o femeie pe care nu o cunoaște mai deloc în afara nopții petrecute împreună acum trei ani. Îi amintește bărbatului mult de versiunea lui de acum nouă ani, o versiune care nici nu voia să audă de un copil. Când bunicii materni ai lui Edi i l-au încredințat lui, bărbatul a simțit pentru prima oară în viață golul acela imens în stomac. Un întuneric interior care îl cuprindea la ideea că ar putea vreodată pierde șansa asta la viață. Că l-ar putea pierde vreodată pe băiețel. Știe că fiecare părinte are frica aceea constantă că ceva s-ar putea întâmpla cu puiul său. De aceea nu crede că exagerează atunci când se simte acaparat de sentiment în lipsa băiatului. Momentele acestea în care îl aude râzând, în care îl știe în siguranță lângă el, au devenit cele mai importante. Poate într-o zi va reuși să creeze momente similare și cu fiica lui cea mare. Poate cândva va reuși să îi spună că are un frățior mai mic. Numai gândul la momentul în care cei doi ar face cunoștință e de ajuns să-l facă să i se adune lacrimi în ochi. Lacrimi de fericire. Lacrimile unui tată adevărat. Doamne, ce-am ajuns. Mai că-i vine să izbucnească în râs când se gândește cât de mult l-a schimbat fiul lui. Venirea lui pe lume nici că putea pica într-un moment mai bun.
->3
->4
->Variabil
->Variabil
->Variabil
->Variabil