Percepția parafoveală (vederea periferică) în actul citirii. Cititul presupune atribuirea de semnificaţii fiecărui cuvânt în parte şi apoi includerea lor în construcţii mai complexe (propoziţii, fraze, paragrafe etc.), care capătă ulterior semnificaţii mai ample relativ la ansamblul textului. Aparatul oculomotor și parcurgerea accelerată a textului citit. Muşchii globilor oculari sunt cei mai rapizi din organism. Mişcare pentru vizarea unui obiect se realizează într-un interval de 20 – 150 milisecunde (Hubel, 1988). Dacă se face un calcul simplu se poate constata că la viteza de parcurgere medie normală a unui text, de 250 cuvinte/minut, timpul necesar doar pentru parcurgerea unei litere este de 40 milisecunde iar un cuvânt este, în medie, fixat în 250 – 300 milisecunde (lungimea medie a cuvântului de 6-8 litere). Se cunoaşte de asemenea că parcurgerea unui text nu se face liniar ci în salturi, alternând faza de mişcare cu faza de repaus. Procesarea semantică a informației citite pe calea cerebrală dominantă Atunci când este folosit limbajul antrenează mai multe zone și implicit căi cerebrale pentru funcționarea sa. Aceste zone sunt descrise de (Radu, Druțu, Mare, Miclea, Podar & Preda, 1991). Limbajul oral care presupune percepția și decodarea sunetelor antrenează zonele auditive din lobul temporal (centrul Wernicke). Actul vorbirii antrenează zonele motorii din lobul frontal (centrul Broca și zonele adiacente). Citirea antrenează zonele primare și adiacente din lobul occipital și cele motorii și vizuale din lobul temporal. Funcțiile ligvistice se consideră că sunt localizate în emisfera dominantă dar se cunosc și cazuri de bilateralitate. |
Călin DragomanPsiholog - Pasionat de mecanismele minții umane Articole despre citire rapidă optimizată și instruire eficientă
All
|